Bătrânul Logan și ultima lui șansă la viață – o poveste dintr-o stație ITP București

Era o dimineață obișnuită de luni când nea Gică a intrat în curtea TOP ITP de pe Str. Cârlibaba nr. 28. Oprit la poartă, cu Loganul lui roșu — model 2006, ușor obosit, dar îngrijit — a întrebat cu un zâmbet ștrengar:
– Mă primiți și pe mine la o verificare, dar… fără programare?

Era prima lui oprire la noi, dar parcă îl știam de o viață. Și Loganul – cu bancheta pătată de timp, cu stickerele vechi de la Sinaia și Parcul Național Retezat – părea mai mult decât o mașină. Era o amintire vie.

La TOP ITP, nu punem doar ștampile. Ascultăm povești. Iar când vine cineva fără programare, nu-l trimitem acasă. Îl primim, îl ajutăm și îl tratăm cu respect. Asta e regula noastră nescrisă.

Am început verificarea: frânele treceau, stopurile funcționau, dar poziția dreapta-față avea becul ars. L-am schimbat pe loc, iar nea Gică ne-a povestit cum și-a dus nepoata la grădiniță cu mașina, cum a făcut primul drum la mare cu soția în 2007 și cum Loganul l-a scos din nămeți în ’12.

Când i-am dat certificatul ITP valabil încă un an, aproape că i-au dat lacrimile:
– M-ați făcut să mă simt om. Nu doar client.

La plecare, ne-a strigat din mașină:
– De-acum încolo, nu mai vin altundeva. Aici e stația mea ITP din București.

Și așa, într-o dimineață banală, un Logan obosit și un șofer cu suflet mare ne-au adus aminte că în spatele fiecărei verificări tehnice stă o poveste de viață. Iar la TOP ITP, avem grijă de amândouă – și de mașină, și de om.